Confesiuni dincolo de cuvinte

Am stat ceva timp până să mă decid asupra titlului blogului meu. Neverland  Ajunsesem la acest nume după ce am stat câteva minute în liniște deplină. Întotdeauna mi-au plăcut basmele pentru că mi-au făcut copilăria mai frumoasă, iar atunci când m-am gândit să încep acest blog, acest proiect, de fapt, mi-au venit în minte prima dată poveștile pe care mi le spunea bunicul la gura sobei și care îmi alungă și acum tristețea. 

Un al doilea motiv pentru care am decis să îmi numesc blogul în acest fel a fost ideea de tinerețe veșnică. Nu, nu o caut deoarece viața ar fi plictisitoare dacă nu aș trece prin toate etapele ei, ținând cont de faptul că această călătorie e cea mai bună parte. Eu într-un fel știu că nu suport gândul de a mă maturiza și de aceea scriu. Deși vreau să experimentez totul, tot îmi este frică de acea maturizare care vine odată cu vârsta.De asemenea, scriu pentru că scrisul va rămâne mereu tânăr și îmi va aduce aminte de cele mai frumoase și dureroase momente, iar titlul, Neverland, îmi descrie perfect intenția de aprinde această perioadă frumoasă.

Este o ordine în dezordine.

Vedem numai ceea ce vrem să vedem. Ne exprimăm opiniile în funcție de ceea ce știm. Și mintea noastră întotdeauna a creat un refugiu pentru noi. Un loc dezordonat, iar cheia stă la gâtul nostru. Numai noi putem deschide sau închide porțile pentru totdeauna. 

Am creat acest blog pentru că vreau să învăț, să citesc și să mă exprim într-un mod cu totul aparte: prin scris. Consider că scrisul este cea mai puternică armă pe care cuvintele o pot afișa, iar eu sunt pregătită să creez o armă nucleară.

Sunt doar la început, dar înainte de fiecare început a avut loc și un sfârșit care m-a făcut să pun pe un blog ceea ce am în minte, însă asta rămâne în trecut.